poesia-palmiro

Quandu vijiu a Parmu sulu

 

Quandu vitti a Parmu sulu

Assettatu nta lu Passu

Domandai: duva sunu

L’attri gienti, ijiru a spassu?

 

Nd’havìa tanti de’ perzuni

Ma, passaru a nova vita,

E tant’attri emigraru

Pe’ lavoru e no’ pe’  gita.

 

Mi ricuordu mastru Micu

Mastru Giulu e don Peppinu

A lu Tonzu e mastru Vitu

E mastru Pietru cu lu vinu.

 

A Giuseppe, a don Pasquali

Cu li mani nsanguinati

Chigghji gienti a Triccannali

Chi fhacianu li vucati.

 

Io la notta no’ dormivi

Ca penzava a Parmu sulu

Pua la fhotu analizzai

Ma, ni pigghjia pe’ lu culu?

 

Tanti machini ggha fhiermi

E l’autisti duva sunu?

Tutti quanti sunu nfhiermi

E de sani mancu unu?

 

No’ nc’è propi de’ cridira

Ca lu Bar è spalancatu

Ncunu ha puru de’ servira

Si nci cierchi nu gelatu.

 

Ca na vota nta sta chjiazza

Tutti i jiuorni nc’era fhera

Cu perzuni d’ogni razza

Recitandu na preghiera.

 

E sentivi ncuna serra,

Nu martiegghu chi pistava

Cui de’ l’uortu la sua terra

Era ggha chi la zzappava.

 

Nc’era puru cu tessìa

Tanta trama pe’ linzola

Licrezzuzza chi mentia

Li canniegghi nta la spola.

 

De la chjiazza si sentìenu

De’ lu Spizzu, a Petrachjiana

Tutti chigghji chi tessienu

E cu mpurnava mu fha Pana.

 

Nc’era puru cu assettatu

A lu muru de’ lu passu

Si fhacìa lu sbinturatu

Chi sembrava nu gradassu.

 

Vacabundi nd’happa sempra

No’ mancaru i mbrijiacuni

Nci fhu puru cu havìa tempra

E cu fhacìa lu chjiacchjieruni.

 Agosto 2021

 Er. Ga.